Ce inseamna ‘identitatea disociata’?
“In termeni comuni, un om cu o identitate multipla (disociata) este azi Ion, maine Vasile, poimaine iarasi Ion, apoi iar Vasile etc. Fiecare identitate are propriile sale trasaturi. Ion poate fi amabil, sfios, chiar foarte sociabil, in timp ce Vasile este vulgar, artagos si necomunicativ. Totusi, orice om sanatos are mai multe fatete: cel de la serviciu, cel din familie, cel de pe stadion… Evident, eul de la serviciu poate diferi de eul de pe stadion. Ca doar la serviciu nu-ti poti permite sa-l injuri cat poti de tare pe arbitru! Psihologii considera ca este normal sa existe mai multe fatete ale eului si ca ele pot sa coexiste foarte bine. La o persoana bolnava, aceste euri nu mai stiu unul de existenta celuilalt. Trecerea de la o identitate la alta se face total. Amintirile raman, si ele, separate. Ion stie ca este inginer, Vasile stie ca este fotbalist. Ion are casa in Bucuresti, Vasile are casa in Ploiesti. ?i in perioada in care bolnavul pune in actiune eul din Ploiesti, pleaca acasa la Ploiesti. In rest, traieste in Bucuresti. Asta, pana cand prietenii se prind ca ceva e in neregula si-l trimit la psiholog sau psihiatru.
Cei mai multi clinicieni considera ca boala are diferite grade de severitate. La un capat sunt experientele disociative comune majoritatii oamenilor, cum ar fi reveria, hipnoza sau “ratacirea” intr-o carte sau intr-un film. Toate acestea implica “pierderea contactului” cu mediul din imediata apropiere. La cealalta extrema este disocierea cronica ce provoaca deteriorarea serioasa a echilibrului psihic. Unele persoane cu tulburari disociative pot ocupa locuri de munca responsabile, cum ar fi arta si serviciul public, parand a functiona normal in viziunea colegilor de munca, vecinilor si a altor persoane cu care interactioneaza zilnic.
Simptomele tulburarii disociative sunt foarte diverse
In tulburarea de personalitate multipla, memoria si alte aspecte ale constiintei sunt impartite “identitatilor”. Numarul “identitatilor” recunoscute de diferiti terapeuti variaza de la zeci pana la sute. S-au raportat, chiar, unele cazuri de mii de identitati diferite ce traiesc in aceeasi persoana. Se pare ca nu exista un consens intre terapeuti privind definirea “alter-ego”-ului. Totusi, exista un acord general in ceea ce priveste cauza tulburarii de personalitate multipla: este vorba despre amintirile inabusite ale unui abuz sexual din copilarie.
Persoanele cu tulburare disociata pot trece prin oricare dintre urmatoarele simptome: depresie, schimbari de dispozitie, tulburari de somn (insomnie, cosmaruri si somnambulism), atacuri de panica si fobii (flashback-uri), abuz de alcool si droguri, compulsii si ritualuri, simptome psihotice (inclusiv halucinatii auditive si vizuale) si tulburari de alimentatie. In plus, persoanele cu tulburari disociative pot prezenta dureri de cap, amnezii, transe si “experiente in afara corpului”. Unele persoane cu tulburari disociative au chiar o tendinta spre persecutia propriei persoane, violenta sau automutilare.
Tulburarea disociativa este o tehnica de supravietuire
Atunci cand se confrunta cu situatii traumatice coplesitoare din care, practic, nu exista scapare, un copil poate recurge la o “evadare” in mintea sa. In multe cazuri, boala apare ca o aparare dupa o trauma psihica din copilarie: viol, abuz sexual din partea parintilor, violenta fizica in familie. Dupa astfel de situatii, copiii folosesc fuga de realitate ca un mod de aparare extrem de eficace impotriva durerii fizice si emotionale acute sau contra anticiparii ingrijoratoare a durerii. Prin acest proces disociativ, gandurile, sentimentele, amintirile si perceptiile experientei traumatizante pot fi separate psihologic, astfel incat copilul sa functioneze ca si cand trauma nu s-ar fi intamplat. Ionel se transforma in Vasilica. Tulburarile disociative sunt adesea mentionate ca o tehnica de supravietuire foarte creativa. Acestea permit indivizilor sa indure circumstante “disperate, fara speranta” pentru a conserva cateva zone de functionare sanatoasa. Totusi, pentru un copil ce a fost violat fizic si sexual in mod repetat, disocierea defensiva devine in timp consolidata si conditionata. Deoarece evadarea disociata este atat de eficace, copiii care au practicat-o frecvent si o pot folosi automat oricand se simt amenintati sau anxiosi – chiar daca situatia provocatoare de teama nu este extrema sau abuziva. In acest sens, statisticile sunt graitoare: in SUA, 8% din populatie a suferit cel putin un episod traumatizant in copilarie. Pentru Romania nu exista statistici, dar probabil cifra este asemanatoare.
Cine sufera de tulburari disociative ?
Majoritatea bolnavilor care dezvolta tulburari disociative au suferit o trauma coplesitoare si adesea amenintatoare cu moartea la un stadiu al dezvoltarii emotive din copilarie (de obicei inaintea varstei de 9 ani). In plus, acesti copii pot avea o predispozitie biologic mostenita pentru disociere. In cultura noastra, cel mai frecvent precursor al tulburarilor disociative este abuzul fizic, emotional si sexual din copilarie. Pe de alta parte, supravietuitorii altor tipuri de traume din copilarie (dezastre naturale, proceduri medicale traumatizante, razboiul, rapirea si tortura) au reactionat, si ei, prin dezvoltarea tulburarilor disociative.
Cele mai recente studii arata ca tulburarile disociative sunt intalnite in principal printre femei. Totusi, ultimele cercetari indica faptul ca tulburarile sunt egal raspandite (dar mai putin frecvent diagnosticate) printre barbati. Barbatii cu tulburari disociative sunt aproape sigur in tratament pentru alta boala mentala, pentru abuz de droguri si alcool sau s-ar putea sa fie intemnitati.
De ce tulburarile disociative sunt diagnosticate adesea gresit?
Supravietuitorii tulburarii disociative traiesc adesea ani de zile cu un diagnostic gresit, zbatandu-se in cadrul sistemului de sanatate mintala. Se muta de la un terapeut la altul si de la un medicament la altul, primind tratament pentru simptome, dar facand un progres infim sau nici un progres. Cercetarile arata ca persoanele cu tulburari disociative si-au petrecut, in medie, sapte ani in sistemul de sanatate mintala pana sa fie diagnosticate corect. Acest fenomen este comun, deoarece lista simptomelor unei persoane cu tulburari disociative este asemanatoare cu multe alte diagnostice psihiatrice. De fapt, multe persoane care sunt diagnosticate cu tulburare disociata au de asemenea ca diagnostic secundar depresie, anxietate sau panica.
Argumente pro
Savantul Daniel Dennett de la Harvard University, celebru pentru cercetarile sale privind constiinta, este adeptul teoriei care sustine ca traumele din copilarie pot cauza tulburari de identitate: “dovezile sunt acum considerabile. Nu sute, ci mii de cazuri sunt diagnosticate cu tulburare de personalitate multipla. Aceasta problema se datoreaza in mare parte existentei unui abuz (de obicei sexual) indelungat in copilaria timpurie si severitatii sale revoltatoare. Cu cativa ani in urma, am cercetat tulburarea de personalitate multipla si am descoperit ca este un fenomen complex ce se extinde dincolo de creierele individuale si de suferinzi. Acesti copii au fost tinuti adesea in circumstante atat de inspaimantatoare si confuze, incat ce ma mira mai mult nu este faptul ca au reusit sa se protejeze printr-o realcatuire disperata a granitelor lor, ci faptul ca au supravietuit psihologic tuturor acestor conditii”. Ce fac acesti copii atunci cand se confrunta cu o durere si un conflict coplesitor? “Abandoneaza”, spune Daniel Dennett. ‘Creeaza o granita, astfel incat sa nu se mai confrunte cu acele lucruri terifiante. Acestea fie nu se intampla nimanui, fie privesc o alta identitate, capabila sa-si mentina unitatea in fata unei asemenea violente – cel putin asta pretind ei ca au facut, din ce isi aduc aminte’.
Tulburarile disociative pot fi vindecate
Tulburarile disociative raspund eficient la psihoterapia individuala, ca, de altfel, si la alte modalitati de tratament, inclusiv medicatia, hipnoterapia si terapiile complementare, cum ar fi terapia prin arta sau terapia prin miscare. De fapt, comparandu-le cu alte tulburari psihiatrice severe, tulburarile disociative au sanse mari de vindecare daca se aplica si se respecta tratamentul corespunzator. Tratamentul este de lunga durata, intensiv si de cele mai multe ori foarte dureros, intrucat implica reamintirea si recuperarea experientelor traumatice disociate. ?ansele de vindecare sunt insa mai mari deoarece pacientul nu sufera de probleme ale diferitelor functii psihice si are astfel sanse sa raspunda corect la tratamentul aplicat. Dincolo de discutiile intelectuale ale teoreticienilor, atata vreme cat in spitale se prezinta permanent persoane cu tulburari de identitate, boala trebuie luata in serios de societate, iar bolnavii trebuie tratati cu respect si intelegere de cei din jur.”
un articol de Lector univ. dr. Ovidiu Brazdau
Plimbare : Andi Bob, Alex Mazilu, Bogdan, Blogdefuraciuni, Caius, Cati, Călin Hera, Cristian Dima, Carmen Negoiţă, Flavius, Gabriela Savitsky, Lunapătrată, Mirela Pete, Madi si Onu Blog, Nea Costache, Simion Cristian, Teo Negură, Trilema, Vania.
